Alergia la gluten

08.08.2014

Alergia sau intoleranța la gluten este o afecțiune cronică a intestinului subțire de natură autoimună (propriul sistem imun provoacă afecțiunea) ce apare la persoanele cu o anumită predispoziție genetică, putând-se manifesta la orice vârstă. 

Cauzele alergiei la gluten.

Nu există o cauză clară până în prezent, însă medicii au descoperit că este o afecțiune ereditară, persoanele afectate având o sensibilitate înnăscută. Ea poate fi întâlnită mai frecvent la persoanele care suferă de : colită microscopică, sindromul Down, tiroidita autoimună, diabet de tip I. Factorii de mediu, precum si infecțiile virale sau bacteriene pot declanșa diferite modificări la nivelul intestinului subțire, în cazul persoanelor predispuse genetic. Ingerarea alimentelor care conțin gluten declanșează apoi diferite reacții imune, ce cauzează leziunile intestinale caracteristice bolii.

 Principalele simptome ale bolii celiace sunt:

  • diaree sau constipație cronică
  • dureri abdominale și balonare
  • scădere inexplicabilă în greutate în ciuda unui apetit normal
  • anemie
  • oboseală
  • vărsături
  • dermatite
  • schimbări bruște de dispoziție
  • tetanie.

Complicațiile alergiei la gluten. 

Boala celiacă poate conduce la:

  • Limfomul și adenocarcinomul de intestin subțire;
  • Osteoporoza;
  • Avorturi sau malformații congenitale;
  • Hipotrofie staturo-ponderală;
  • Dermatita herpetiformă;
  • Tulburări psihice, precum iritabilitatea la copii și depresia la adulți;           

Diagnosticarea bolii celiace.

Este destul de dificil de realizat întrucât simptomele acestei boli sunt deseori confundate cu cele ale altor afecțiuni precum intoleranța alimentară, sindromul colonului iritabil, boala Crohn, diverticulita etc. Recent însă, cercetătorii au descoperit că persoanele cu boala celiacă au niveluri de anticorpi peste limitele normale. Acești anticorpi sunt proteine protectoare produse de sistemul imun, ca răspuns la substanțele primite de organism. Acțiunea acestor proteine este orientata împotriva moleculelor proprii organismului, sau chiar împotriva unui întreg tip de țesut. Pentru a diagnostica boala, este nevoie de măsurarea prin teste de sânge uzuale a nivelurilor de anticorpi. De asemenea în practica medicală uzuală se mai utilizează și biopsia efectuată în timpul endoscopiei digestive.

Tratamentul

Singurul tratament al bolii celiace este începerea și respectarea dietei fără gluten, motiv pentru care fiecare pacient diagnosticat este îndrumat să coopereze cu un dietetician care să elaboreze un regim individualizat. Pentru marea majoritate a pacienților, respectarea unei astfel de diete fără de gluten, duce la rărirea simptomelor, reducerea afectării țesutului intestinal. Îmbunătățirea tabloului clinic poate fi observată la câteva zile de la inițierea regimului, iar vindecarea intestinului subțire survine la 3 - 6 luni de dietă în cazul copiilor și până la 2 ani, în cazul adulților.