Depresia: cauzele apariției și măsuri pentru a o combate

Cu toții trecem prin momente de nefericire sau tristețe în diferite perioade din viața noastră. Cu toate acestea, atunci când cineva se confruntă cu o tristețe prelungită și inexplicabilă, poate fi un semn de depresie.

Depresia implică o perturbare a proceselor metabolice ale creierului, ceea ce duce la dezechilibre la nivelul neurotransmițătorilor precum serotonina și noradrenalina, ceea ce determină un dezechilibru emoțional.

Distincția dintre burnout și depresie

Burnout este adesea descris ca fiind o stare depresivă însoțită de simptome de epuizare severă. Termenul "burnout" nu are o definiție precisă, ceea ce poate fi derutant.

Diverse simptome de natură psihologică, fiecare dintre acestea necesitând abordări terapeutice diferite, se încadrează sub umbrela burnout. Acest termen este folosit pentru a descrie o afecțiune rezultată în urma unei stări de suprasolicitare, evitând stigmatul negativ asociat problemelor de sănătate mintală. Cu toate acestea, atribuirea depresiei doar stresului este prea simplistă.

Depresia poate afecta pe oricine

Se estimează că aproximativ cinci procente din populația mondială suferă de episoade depresive care necesită tratament, multe dintre cazuri fiind probabil neraportate.

În cazurile severe, depresia poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții, punând persoanele în imposibilitatea de a lucra. Atât bărbații, cât și femeile, precum și copiii și adolescenții pot fi afectați.

Simptomele depresiei variază, cuprinzând incapacitatea de a trăi fericirea, tulburări de somn, pierderea poftei de mâncare, lipsa de motivație, atacuri de panică și insensibilitate emoțională.

În timp ce simptomele de bază sunt similare în rândul persoanelor afectate, există diferențe specifice de gen. Bărbații au tendința de a manifesta furie autodirijată și tendințe suicidare, în timp ce femeile tind să își interiorizeze sentimentele cu meditații și anxietate. Depresia la copii se manifestă adesea prin apatie, nervozitate, tulburări alimentare și comportamente de autocalmare, cum ar fi suptul degetului mare.

Diagnosticarea depresiei

Depresia se prezintă cu simptome diverse și nespecifice, ceea ce o determină să fie adesea diagnosticată printr-un proces de excludere. Un diagnostic precis necesită excluderea altor afecțiuni cu simptome similare, cum ar fi bolile cardiovasculare, tulburările tiroidiene sau bolile pancreatice care afectează echilibrul hormonal.

În trecut, diferitele forme de depresie erau clasificate în funcție de originea lor. Depresia cauzată de tulburări metabolice ale creierului era denumită depresie endogenă sau internă, în timp ce factorii externi erau atribuiți depresiei nevrotice sau reactive. De asemenea, se foloseau termeni specifici precum tulburare bipolară, care descria oscilațiile de dispoziție între stări înalte și joase și afecțiuni precum depresia sezonieră, legată de vârstă sau de sarcină.

Înțelegerea contemporană sugerează că depresia rezultă dintr-o interacțiune complexă a factorilor interni și externi, iar practicile de diagnosticare se concentrează acum pe descrierea simptomelor folosind criterii standardizate și pe evaluarea severității acestora.

Cercetătorii explorează predispozițiile genetice pentru depresie prin intermediul cercetării privind rezistența, care investighează de ce unii indivizi sunt mai rezistenți decât alții în fața unor evenimente de viață foarte stresante. Aceste descoperiri ar putea deschide calea pentru terapii specifice împotriva depresiei.